Editor gratuit de IR pentru cabinet de chitară + 21 IR

Ca să începi, nu ai ce să descarci: editorul vine deja cu două pachete de IR de cabinet de la Jester Dyne Productions — gratuite, inclusiv pentru uz comercial, fără atribuire obligatorie.

IR-urile sunt grupate pe cabinet — derulează lista, apasă Play, compară. Îți place un pachet întreg? Tot zip-ul (44.1 și 48 kHz) se descarcă lângă butonul de export. Iar oricare dintre aceste IR-uri poate fi chiar aici tăiat, dus în mono și potrivit pe hardware-ul tău.

Cele douăzeci și unu integrate sunt prea puține? Iată ce recomandăm noi.

Gratuit — recomandarea noastră. Origin Effects IR Cab Library: 142 IR de pe șapte cabinete (Magnatone 213, Fender Brown Deluxe, Marshall 1960B cu un G12H55, Bogner cu un V30, Fender Twin cu un JBL D120F, Vox AC30 Silver Alnico, Fender 5E3 Tweed), captate de Origin Effects; 24 de biți, 200 ms, la 44.1 / 48 / 96 kHz. Se descarcă gratuit. Licența e mai strictă decât CC0 al nostru: fișierele nu pot fi revândute sau redistribuite, iar dreptul de a le folosi în lansări comerciale nu e specificat explicit — dacă asta contează pentru tine, verifică condițiile lor.

Cu plată — preferatele noastre. York Audio — cu plată, dar merită: calitate de referință, circa 15–20 $ pe pachet. Trei pe care le iubim:

Oricare dintre ele poate fi potrivit pe hardware-ul tău chiar aici — tăiat, dus în mono, setat la frecvența și adâncimea de biți corecte.

Impulse response-ul (IR) unui cabinet de chitară este o înregistrare scurtă (de obicei 20–500 ms) a felului în care lanțul difuzor + cabinet + microfon + poziția lui + cameră reacționează la un singur impuls. Un IR loader face convoluția (convolution) semnalului tău uscat cu acel IR — și dintr-un preamp gol iese sunetul unei chitări care cântă printr-un 4×12 real, captat cu microfon în studio. În esență, un IR este un instantaneu al unui cabinet și al unui microfon.

Modelerele moderne (Quad Cortex, Helix, Iridium ș.a.m.d.) au deja un bloc IR integrat. Dar IR-urile altora rareori se așază perfect într-un proiect: unul are prea multe joase și acoperă basul, altul „fâsâie” la distorsiune, al treilea e stereo — iar hardware-ul vrea mono, al patrulea e la 96 kHz în loc de 48, al cincilea durează cinci secunde cu reverb de cameră și mănâncă un slot din hardware. Editorul ăsta repară toate astea din câteva clicuri.

Distorsionul sau pedala de preamp preferată (Tube Screamer, V4 The Sheriff, Friedman BE-OD) băgată direct în interfață sună aspru și taie ca un fierăstrău: la gain chitara devine un țiuit de țânțar cu o coadă șuierătoare. Motivul — fără cabinet auzi doza goală de după preamp. Difuzorul taie fizic tot ce e peste 5–6 kHz (de unde vine „ascuțimea”), reduce huruitul de sub 80–100 Hz și adaugă rezonanțele cabinetului și ale microfonului; fără asta semnalul nu se așază în mix nici cu egalizator. Un IR loader după pedală pune la loc stratul lipsă: asprimea dispare, apar corpul și caracterul.

Ai un loader hardware? Alege-l din lista de presetări pentru dispozitive, iar editorul setează singur frecvența, adâncimea de biți, mono/stereo și lungimea IR-ului. Sub presetare apare un link către documentația oficială a dispozitivului, ca să poți verifica.

Trim al liniștii. Un IR poate avea de la fracțiuni la zeci de milisecunde de liniște înainte de impuls — un artefact de înregistrare. Trim-ul găsește primul sample mai tare de −60 dB față de vârf, păstrează o rezervă de 0.2 ms (ca să nu taie atacul) și mută tot la început. Lasă-l pornit aproape mereu.

Lungime (truncate). Cu cât IR-ul e mai scurt, cu atât sunetul e mai compact și încărcarea pe procesor mai mică:

La tăiere se aplică un fade-out de 2 ms, ca să nu pocnească. Lungimea poate fi trasă direct pe forma de undă.

HPF / LPF. Nu „curățare”, ci corecție tonală; implicit oprite:

IR gain. Un fader continuu al nivelului IR-ului. Indicatorul devine roșu când vârful ajunge la 0 dBFS.

Canale. Un cabinet real captat cu un singur microfon e mono, iar majoritatea loaderelor așteaptă mono. Dacă fișierul e stereo: combină L+R/2 (corect pentru două microfoane), doar stânga / dreapta sau lasă-l așa cum e (pentru Iridium, IR-200 și altele care știu stereo).

Cifrele de pe ecran sunt o abstracție; verificarea reală e să auzi IR-ul pe chitară. În player sunt trei canale: DI uscat, prin IR-ul original și prin IR-ul procesat, fiecare cu propriul reglaj de volum (convoluția face sunetul perceptibil mai tare decât DI-ul uscat — e normal, nu e un bug).

N-ai un DI propriu? Ia unul integrat: sunt piste uscate din track-urile Cat’s Hard Day, Deep Space is My Home, Fifth Dimension și Eleven Light Years, înregistrate prin preampuri diferite — auzi cum se așază același IR pe un gain diferit. Pista merge în buclă, iar previzualizarea procesată se actualizează din mers.

Numele fișierului se construiește automat din setări, de exemplu:

În el citești sursa, cabinetul și microfonul, presetarea, lungimea, frecvența și adâncimea de biți. Fișierul se salvează printr-un download obișnuit de browser — nu pleacă nicăieri. 24 de biți e default-ul sigur; 16 biți — doar dacă hardware-ul cere; 32-float — pentru lucru mai departe în DAW (la ureche, în previzualizare nu e nicio diferență, browserul calculează mereu în float).

Darwin’s Cat e un proiect artistic, iar editorul e parte din schimbul nostru cu scena: să pregătești un IR în jumătate de minut, fără programe plătite, înregistrări și reclame. Vrei să susții? Ascultă muzica noastră sau trimite pagina unui chitarist căruia o să-i prindă bine.