Mastering audio online gratuit — automat, în browser

E instrumentul nostru intern. Ani de zile l-am folosit ca script: făceam masteringul automat al mixurilor și pieselor înainte de lansare. Aveam și un program propriu pentru comparația A/B: care mix sună mai bine. Le-am unit aici. Folosește-l.

Pentru noi masteringul e muncă tehnică: să aducem o înregistrare la specificațiile pentru publicare (Spotify, YouTube, CD — mai face cineva așa ceva? — sau LP), nu să corectăm greșeli. Tot restul se rezolvă mai devreme, la mixaj — în DAW, cât timp mai ai pistele separate. Mixul e tulbure — găsește pista care îl întunecă și taie acolo surplusul. Vocea nu e destul de caldă — încălzește-i pista. Tobele sunt prea încete — ridică nivelul/pista tobelor. Asta nu e treaba masteringului: aici ajunge un mix stereo deja închis — pistele separate nu mai există, iar acum e prea târziu să le ajustezi.

Mixul nu are spațiu — fă mai mare chitara sau tobele; nu „lărgi” înregistrarea la mastering. Și nu forța strălucire și loudness sintetice de dragul efectului: piesa se aprinde în primele cinci secunde, iar după zece minute sunetul ăla „îmbunătățit” devine imposibil de ascultat — urechile pur și simplu obosesc.

Poți schimba setările și relua masteringul online fără să reîncarci fișierul. Fiecare rulare se salvează ca bloc separat — compară versiunile și descarc-o pe oricare.

Fiecare platformă are propriile cerințe de loudness și de vârfuri. Alege ținta — restul se calculează singur.

Streaming — un preset universal pentru toate serviciile muzicale deodată: Spotify, Apple Music, YouTube Music, Amazon Music, Tidal, Deezer, SoundCloud. Păstrează sample rate-ul sursei.

YouTube — pentru video; convertește la 48 kHz, standardul platformelor video.

CD — clasicul 44.1 kHz / 16 bit cu dithering; loudness-ul țintă e vizibil mai mare decât la streaming — un CD nu normalizează nimic: sună exact atât de tare cât l-ai masterizat.

Instrumentul îți arată tabloul loudness-ului încă dinainte de procesare: Integrated LUFS — loudness-ul perceput al întregii piese după ITU-R BS.1770, numărul pe care serviciile de streaming îl compară cu reperul lor de normalizare; True Peak (dBTP) — vârfurile reconstituite, inclusiv cele inter-sample, după care limiterul fixează plafonul; LRA — cât de mult plimbă loudness-ul de-a lungul piesei. După mastering aceleași metrici se calculează din nou — vezi „înainte/după” fără autoamăgirea „mai tare înseamnă mai bine”. Pentru povestea completă din spatele acestor cifre și nivelurile de referință ale fiecărui serviciu, vezi pagina metrului LUFS — e și instrumentul potrivit când vrei doar să verifici loudness-ul fără procesare.

Jumătate din instrument e un A/B onest. După mastering poți comuta instant între original și master (și între mai multe versiuni de master) în același punct al piesei.

Punctul cheie e că loudness-ul la comparație e egalizat. Așa nu auzi „a devenit mai tare” (tare-ul pare mereu mai bun — asta e capcana), ci exact ce s-a schimbat: densitatea, claritatea, echilibrul, atacul, aerul. Așa verifici că masterul a deschis piesa, nu a mutilat-o, și că piesa a rămas așa cum ai gândit-o.

Fă mai multe variante cu setări diferite, compară-le între ele și descarc-o pe cea care sună cum trebuie.

Același mastering automat sună diferit pe jazz și pe metal. Caracterul îl dau patru comutatoare:

Valorile de start țin deja cont de analiza piesei; totul poate fi suprascris manual în blocul Advanced.

Masteringul nu înseamnă „mai tare”. E un lanț atent din patru pași.

High-pass filter (HPF). Taie gunoiul de sub-bass de sub 15–50 Hz (frecvența exactă depinde de gen și densitate); stă înaintea compresorului, ca acesta să nu reacționeze la infrasunete.

EQ. Cinci benzi pentru șlefuirea tonală finală — nu „vopsea”, ci corecție. Dacă mixul e echilibrat, poți lăsa EQ-ul în pace.

Glue compressor. Lipește mixul și adaugă punch. Pragul se calculează nu după vârfuri întâmplătoare, ci după cele mai tari secțiuni ale piesei (percentila 95 a short-term LUFS) — compresorul reacționează la refrene și drops, nu la o singură lovitură de bețe. Ratio, attack, release și knee se aleg din Style + Density + Dynamics; pentru jazz și clasică se poate opri, ca să păstreze dinamica vie.

True-peak limiter. Ridică loudness-ul până la țintă și ține vârfurile sub plafon: în mai multe treceri măsoară LUFS-ul real și corectează gain-ul până nimerește ținta cu o precizie de circa 0.1 dB; oversampling-ul (4× sau 8×) prinde vârfurile inter-sample care altfel ar ieși la iveală după conversia în MP3/AAC. Dacă loudness-ul ales e prea mare pentru material, limiterul nu împinge piesa în supraîncărcare de dragul unei cifre — se oprește la cel mai apropiat nivel sigur.

Ajută când ai un mix gata făcut pe care trebuie să-l aduci la loudness-ul de streaming: nivel constant, încadrare în standardele platformelor, lipire îngrijită și protecție împotriva clippingului. Pentru majoritatea pieselor care merg pe Spotify și YouTube, atât e de ajuns.

E util și pentru a controla mixul pe parcursul lucrului. Versiunile de lucru sunt de obicei joase ca volum, și fiecare are loudness-ul ei — nu le poți compara cinstit cu piesele gata de pe YouTube sau Spotify, pentru că tare-ul pare mereu mai bun. Un click — și un mix de lucru devine o copie masterizată la nivel de release: o poți pune lângă o referință la loudness egal și auzi ce trebuie corectat de fapt în mix.

Nu înlocuiește un mastering engineer în carne și oase acolo unde este nevoie de decizii artistice și corectarea după ureche a problemelor mixului — un album pentru un label major, vinil, coloană sonoră. Și nu repară mixul în sine: problemele de fază, josul murdar, vocea înecată, echilibrul instrumentelor strâmb se rezolvă mai devreme, la mixaj — în DAW, cât timp mai ai pistele separate. Automatul nu salvează un mix prost; pe unul bun îl duce la nivel.

Dacă problema e tonul de chitară, mai întâi modelează sunetul cabinetului cu utilitarul cabinet IR, și abia apoi fă masteringul.

Niciun upload pe server: tot masteringul în browser rulează pe dispozitivul tău — nu-ți vedem audio-ul, nu-l păstrăm și nu-l putem recupera. Închizi tab-ul — și nu mai rămâne nimic nicăieri. E util când piesa încă n-a ieșit și nu o poți trimite în afară înainte de lansare. Strângem doar statistici de utilizare anonime: ce preset s-a ales, valorile de loudness înainte/după, timpul de procesare, numele și dimensiunea fișierului — fără adresă IP, User-Agent, cookie sau fingerprint. Înșiși octeții audio nu se trimit nicăieri.

Și niciun ChatGPT, nicio rețea neuronală, nicio „cutie neagră”: algoritmul e determinist — îți măsoară piesa, se uită la cerințele platformei și calculează setările după formule explicite. Același fișier cu aceleași setări dă de fiecare dată exact același rezultat — spre deosebire de serviciile AI, unde o rulare repetată poate suna altfel. Toate setările sunt vizibile și pot fi suprascrise manual în blocul Advanced.

Motorul e deschis: toată munca reală — măsurarea loudness-ului, EQ, compresia, true-peak limiting, codarea WAV — o face FFmpeg (ffmpeg.org, licență LGPL-2.1+), compilat în WebAssembly prin ffmpeg.wasm (MIT, surse: github.com/ffmpegwasm/ffmpeg.wasm). Forma de undă și playerul de pe pagină le desenează codul nostru pe Canvas — fără biblioteci terțe. Mulțumim autorilor proiectelor deschise.

Darwin’s Cat e o trupă de rock din Berlin. Facem muzică și instrumente pentru propria muncă, apoi le deschidem tuturor. Ascultă: Darwin’s Cat · Contact: band@darwinscat.com · Susține-ne: fă-ne cinste cu o bere.